Bună,

Azi avem o întrebare de la Elena. Ea scrie:

Am un job care-mi aduce un venit, mă frustrează, dar nu mă deranjează extrem. Cumva, pare că am renunțat la lupta mea de ani de zile de a găsi un job care să-mi hrănească sufletul. Când stau un pic cu mine să mă gândesc la asta, mă frustrez. Apoi mă duc la muncă și devin și mai frustrată. Întrebarea mea este cum aș putea ieși din blocajul ăsta și să descopăr ce-mi place să fac cu adevărat?
 
 
 Elena, îți mulțumesc pentru întrebare.
 
 Este un subiect aproape de inima mea.  
 
 Ani la rând m-am torturat pentru că nu găsisem un job care să rezoneze cu mine întru totul. Îmi doream să-mi fac jobul din pasiune, să mă simt liberă făcând asta, să am o contribuție la binele social, să-mi folosesc creativitatea.
 
 Habar nu aveam cum se traduce asta într-o funcție, sau ce tip de job o fi și ăsta.
 
 Îmi este mult mai clar acum, deși încă îmi lipsesc multe piese. Știi, nici nu mă mai ambiționez să știu tot. Unul dintre lucrurile pe care le-am învățat din experiența mea este că nu e nevoie să văd tot tabloul ca să încep să-l desenez.  
 
 Revenind la *joburile noastre*, citind întrebarea ta am notat câteva idei care ar putea să-ți folosească.
 
 În mare parte răspunsul meu este bazat pe intuiție, nu trebuie nici să am dreptate, nici să mă înșel. Alege ce ți se potrivește. Știi că te încurajez mereu să fii deschisă și să primești, atâta vreme cât rezonează cu tine.
 
 Așadar,

 1. Renunțarea pe care o simți pe interior, poate fi un semn că ai renunțat la rezistență.

 Cum ai spus și tu renunți la luptă. Asta nu înseamnă însă că și dorința ta a dispărut. Eu cred că misiunea noastră, lucrurile la care suntem buni și ne place să le facem, toate astea ne vin natural.
 
 O pornire pe care nu o putem domoli.
În cel mai rău caz o anihilăm puțin. Ne închidem simțurile și muncim ca roboțeii joburi care nu ne plac. Dar asta nu poate dura la nesfârșit.
Tocmai pentru că este ceva ce vine de la sine din interiorul nostru și împinge tare să iasă la suprafață. Se vrea exprimat.

 Așadar, consideră renunțarea ca pe o parte înțeleaptă din tine care a hotărât că poate obține lucruri și mai ușor. Așa…easy peasy…și renunță la încrâncenare și lupta din greu. Dar își păstrează dorința și o vrea împlinită.  
 

 
 2. Folosește-te de frustrare și folosește-o să definești ce vrei pentru tine.

Simpla mutare a focusului pe ceea ce funcționează, îți atinge un punct care face să activeze pozitivul. Ușor ușor te gândești la ceea ce vrei să se întâmple și NU la ce nu vrei să se întâmple.
 
 *Tips & Tricks:
 
 Împarte o foaie de hârtie în două părți, trasând o linie verticală la jumătatea paginii.
 În stânga notează-ți toate frustrările de la jobul actual și cele anterioare. Scurt și la obiect, cu liniuțe.  În partea din dreapta scrie opusul frustrării. Cum ar fi situația ideală?
 
 De exemplu:
 (frustrare) Colegii mei sunt răutăcioși, intențiile lor sunt îndoielnice și se fofilează mereu de la muncă, lăsând în responsabilitatea mea sarcinile lor.
 
 (situația ideală) Eu și colegii mei suntem o echipă. Fac parte dintr-un colectiv care colaborează, este dispus să ofere ajutor și își asumă responsabilitățile.
 
 3. Relaxează-te. Bucură-te de lucrurile simple. Râsete și prosteală.
 
  Ești obosită și aparenta ta renunțare, poate fi o nevoie de odihnă. De recalibrare. De reîncărcat baterii. Este o perioadă bună de a primi odată cu energia de care ai nevoie și gândurile inspirate care să-ți dea noi direcții.  
 
 Știu că par o moară stricată, daaar … D A N S E A Z Ă



 Că știi, că nu știi să dansezi nici nu contează. Mișcă-te puțin. În pași de samba, niște cercuri din bazin, orice. Energiile se pun în mișcare și te scot din zona asta neagră a catralioanelor de gânduri: ce fac, cum fac, cu cine, când, în ce domeniu, pe ce bani și pe ce funcție bla bla blalaabla bla.
 
 Tu vrei un job care să-ți hrănească sufletul. Asta e o alegere cu  , nu cu mintea. Mintea te va duce în cotloane negre întunecate, fără cale de întoarcere.
 Desigur că ai nevoie să-ți pui niște întrebări dar cred că suntem de acord amândouă că se simte când o luăm pe câmpii din atâta gândit.
 
 În orice caz, frământările de genul nu se rezolvă peste noapte. Ai răbdare. Cu tine, cu timpul.  
 
 Acum aș vrea să știu de tine.

 Trimite-mi un mesaj la contact@andreeadiaconu.ro si spune-mi în ce situație te găsești? Ai știut de la bun început care este menirea ta în materie de joburi sau consideri că încă este ceva în continuă clarificare?
 

 Andreea